Motivele nefericirii
Cand ne intrebam de ce nu suntem fericiti cu viata noastra sau cu lucruri din viata noastra, tendinta este sa dam vina pe …. o multime de fenomene. De obicei “ceva” sau “cineva” este cauza nemultumirilor si asta ne frustreaza si mai mult pentru ca, daca motivul este declansat de ceva din exterior, evident ca nu sta in puterea noastra sa il controlam. Asa ca ne simtim neputinciosi si disperati, ceea ce creeaza si mai multa nefericire.
Este foarte comun sa dam vina pe guvern, pe societate, pe sistem, pe sefi, pe colegi, pe karma, pe ghinion, pe vecini, pe te miri cine sau pe te miri ce. Dar asta nu a rezolvat niciodata vreo frustrare. Poate ne eliberam pe moment, injurandu-i pe cei de mai sus, dar problema si conflictul in sine nu dispar din fiinta noastra, ba dimpotriva, situatii asemanatoare se vor tot repeta.
Este un indiciu si chiar o regula: cand apar si se repeta situatii neplacute in viata, suferinte, boli, accidente sau nemultumiri, universul ne atentioneaza ca ceva nu este in regula cu felul in care gandim sau actionam. Este modul in care viata / intuitia / universul / sinele suprem/ inima sau cum vrei sa ii zici, comunica cu noi ca sa ne invete, pas cu pas, adevarata iubirea de sine.
De fapt acesta si este scopul vietii: Sa invatam sa iubim. In primul rand pe noi insine si apoi sa iubim tot restul ce exista, lucru ce se intampla automat ca efect al iubirii de sine.
Viata este practic o drumetie spre iubirea de sine. Si daca vrei sa fi fericit si liber, trebuie sa iti gasesti propria cale, nu sa mergi pe un drum gata batatorit.
Asadar, ce tipar de gandire ar fi util sa schimbam ca sa iesim din cercul vicios al frustrarilor? Este foarte simplu: trebuie sa intelegem in primul rand ca nu suntem niste victime ale universului si ca nu sta nimeni sus in cer cu un pix si un carnetel luandu-si notie despre ce facem, cineva care sa ne judece si sa ne pedepseasca pentru te miri ce. Noi avem puterea sa influentam modul in care ne traim viata si modul in care decurge ea.
Este imperativ sa intelegem cat de important este sa parasim rolul de “victima” si sa avem curajul sa il inlocuim cu rolul de “creator”. In momentul in care devenim constienti de faptul ca nu suntem victimele propriei vieti, putem incepe sa preluam initiativa si responsabilitatea pentru tot ce se intampla cu noi, in viata noastra.
Din experienta pot spune ca este primul si cel mai important pas in dezvoltarea personala. – Sa intelegi ca tu esti cel care are puterea si posibilitatea sa aleaga si sa faca schimbari in fiecare clipa a vietii. Este primul pas spre libertate. Si ce sens mai frumos ar putea sa aiba cuvantul “libertate” decat capacitatea de a-ti creea viata exact asa cum iti doresti in fiecare moment?
Deci primul pas spre fericire este sa parasesti calea batatorita si sa ai suficient curaj si incredere in tine sa iti urmezi inima si intuitia, creeand un drum nou si propriu.
La modul practic, asta inseamna sa incepi sa iti adresezi niste intrebari foarte simple despre conceptele, judecatile, obiceiurile, principiile si credintele tale in viata. Sa analizezi cate din ele chiar iti apartin tie si cate din ele au fost preluate automat de la parinti si din mediul inconjurator.
Cate tipare urmam pentru ca asa face si ne cere societatea si cata individualitate exista in viata noastra? Cat de autentic si de sincer traim cu noi insine si cu cei din jur? Ce dorim de la viata? Ce ne-am dorit de la viata cand eram mici si cate din acele vise au devenit realitate? Ce ne dorim acuma de la viata? Cat de mult credem in propria forta de a ne schimba viata? Ce ne opreste sa facem schimbarile pe care ni le dorim? Cat de mult ne iubim pe noi insine? Ce limite ne impunem si de ce? etc.
Sunt niste intrebari simple, dar din nou, necesita mult curaj si sinceritate sa raspundem la ele. De multe ori preferam totusi zona de comfort pe care o cunoastem, oricat de multa suferinta s-ar afla acolo. De ce? Pentru ca nimic nu provoaca mai multa spaima in oameni decat frica de necunoscut.
Daca pornim pe acest drum al autocunoasterii, spre iubirea de sine, va fi nevoie de nenumarate ori de foarte mult curaj si intergritate pentru ca va fi necesar sa infruntam multe frici si senzatii neplacute precum tristetea, disperarea, durerea, rusinea, nesiguranta si multe alte emotii de care am fugit si pe care le-am reprimat toata viata.
Este o iluzie sa credem ca suntem in siguranta daca ramanem in zona noastra de comfort. Nu exista siguranta in viata, iar viata nu stagneaza. Viata este o miscare continua si viata nu se poate controla. Nevoia de control rezulta din frica de necunoscut iar frica de necunoscut este bazata pe lipsa de incredere in sine. Daca iti dezvolti increderea in tine, aceste temeri dispar automat, pentru ca devii sigur pe faptul ca te poti descurca in orice situatie ti-ar aduce viata.
Si cum poti sa dobandesti aceasta incredere in propria forta? Iubindu-te.
Iubind, acceptand si intelegand tot mai multe fatete “neplacute” din tine, treptat va creste si increderea ca esti in stare sa te descurci in orice situatie si sa faci fata oricarei stari emotionale.
Si cum sa te iubesti? In primul rand prin a incepe sa te cunosti. Si a incepe sa te cunosti inseamna sa incepi sa iti observi tiparele si mecanismele mentale si emotionale.
Vei fi socat sa vezi cate reactii automate si instinctive avem de-a lungul unei zile. Aceste tipare nu au nicio legatura cu spontaneitatea sau cu iubirea. Sunt mecanisme de autoaparare invatate inca din copilarie, pe care le aplicam inconstient. La fel se intampla cu gandurile. Avem cateva zeci de mii de ganduri zilnic, iar cand incepem sa le observam constient, vom fi foarte surprinsi de gradul de inconstienta in care ne traim viata.
Un simplu exercitiu este sa ne urmarim gandurile de-a lungul unei zile, observand cate ganduri frumoase avem si cate ganduri stresante, urate si obsitoare. Avand in vedere ca fiecare gand genereaza o emotie, ne vom da cu aceasta ocazie singuri raspunsul la intrebarea „de ce suntem nefericiti?“.